Ai trecut
Ca o undă gonind în aval,
Ca un chip ce abia s-a născut
Într-un nor pe un cer de opal...
Risipit, destrămat, dispărut.
Au rămas
Fotograme sculptate-n argint,
Ochii tăi de răgaz, de popas
Pe un drum, abisal labirint,
Şerpuind printre ace de ceas.
Ai trecut...
Cum trec, repezi, miresme de tei,
Lăsând dor ce se-aşterne - cernut
Peste pleoapele ochilor mei,
Printre lacrimi, curgând nevăzut.
Au rămas
Vagi ecouri de vis prin simţiri...
Încă simt o căldură-ntr-un glas
Ce răzbate-n auz şi-amintiri.
Încă-mi bate în piept al tău pas.
