Îngân
romanța… iar paharul
Reflectă
ochi de curtezane,
Golesc cu
sete chihlimbarul
Și torn din
nou.
Cântă, țigane!
Toasturi
fără niciun sens,
Ciocniri de
sticlă în timpane,
Cădere-n
propriul gol, imens…
Mi-e toamnă
azi.
Cântă,
țigane!
E noapte
sau e zi, nu știu,
Timpul e
dincolo de-obloane,
Aici doar
fumul vinețiu
Îmi este
cer.
Cântă,
țigane!
Tropot de
cai bătând pustiul
Și gândul
dus de caravane,
Vinul mi-e
drum, mi-e vizitiul
Înspre
neant.
Cântă,
țigane!
Un dans de
iele mă-nconjoară,
Un ritual
de amazoane,
Iriși de foc,
pe-un colț de scară,
Mă mistuie.
Cântă,
țigane!
Ard stropii
de vioară plânsă
Ca niște
lacrimi din icoane,
Cu pumnii
strânși, inima strânsă,
Strig iar
și iar:
Cântă,
țigane!
